Când? 13-14 iulie 2020
Cât? 2 zile și o noapte cu petrecanie la Cabana Ciucaș
Ce? Drumeție prin Masivul Ciucaș
Unde? Fabrica de apă Keia, intrarea Valea Berii – Pasul Bratocea, Munții Ciucaș - Vârful Ciucaș (1957m) – Cabana Ciucaș – Valea Berii
Nivel? Mediu spre avansat
Cine? 11 oameni: Alexandra, Cristi, Andrei, Alex, Cristina, Ionuț, Alexandra, Vlad, Sabina, Alina și Marius
Cât? Urcarea de 7h , cu ceva pauze, și 24521 pași și coborârea 1h24
E dificil să scriu despre ceva ce s-a întâmplat cu o săptămână în urmă în condițiile în care între timp am făcut nenumărate alte lucruri și m-am concentrat pe cu totul altceva. Însă Vlad a montat un scurt clip și m-a motivat să mă apuc măcar să editez fotografiile.
De la tura pe Jepii Mici și Mari am mai dat o fugă și prin Canionul 7 scări, însă în afară de fotografii, filmarea cu camera 360 și coborârea în alergare, nu am cu ce mă lăuda. A fost foarte aglomerat, am stat o grămadă de timp la coadă fiindcă, înțeleg, că a primit foarte multă reclamă, iar oamenii s-au îmbulzit să urce multele trepte metalice în pantofiori cu toc, cu punga de semințe în mănuță, echipați total neadecvat, dar au fost și câțiva copilași foarte curajoși pe care i-am văzut din capătul cozii cum atârnă de mănuțe pe scara verticală trăgându-și corpul în sus ca la olimpiade.
Canionul e impresionant, dar a fost o presiune a oamenilor care veneau din urmă, să terminăm mai repede cu fotografiatul și să mărim pasul. Așa că mai bine vă povestesc despre tura în Masivul Ciucaș de săptămâna trecuta.
Drumeția a fost organizată cu caracter privat, a fost un team-building la care m-am lipit și eu cu succes. Am plecat dimineața din București, luni 13 iulie 2020, în jurul orei 7.
Traseul începe la 10km de localitatea Cheia, și am parcurs și prima bucată de drum forestier până in Pasul Bratocea. Am început urcarea pe lângă stâna Bratocea.
În primul articol am primit câteva sfaturi despre ce tip de rucsac să iei când pleci pe munte și eram convinsă că voi cumpăra un Osprey, însă după ce am înapoiat rucsacul mult prea greu de la Decathlon, am dat și o tură printr-un magazin cu produse la mână a doua din Constanța și am găsit o minunăție impermeabilă chinezească, pe care am dat 20 RON. Mi-a ajuns la fix pentru o tură de 2 zile cu tragere pe dreapta la Cabana Ciucaș. Așa că am economisit vreo 450 RON. Dacă aveți timp și vă place scotoceala, recomand magazinele astea. De fiecare dată găsesc ceva util și extrem de ieftin, de multe ori nefolosit sau chiar și cu etichetă.
Vremea a fluctuat și trebuie să insist, dacă plecați pentru prima dată, echipați-vă adecvat. Nu vă luați tricou din bumbac direct pe piele, folosiți material sintetic. Nu reține umezeala și se usucă repede. Încățămintea potrivită este poate cea mai importantă, am scris în articolul anterior ce folosesc eu și sunt foarte mulțumită, dar mie, de data asta, mi-a fost puțin dificil cu șosetele din bumbac. Mi-a scăpat din vedere posibilitatea de umezeală în bocanci, pentru că, deși au o talpă foarte bună și nu alunecă, nu sunt impermeabili, iar vremea nu a fost prietenoasă pe tot parcursul traseului. Chiar și cu o pereche de șosete de rezervă, nu aș fi eliminat aspectul, pentru că a și plouat.
Am ascultat sfatul unui prieten și am cumpărat șosete din lână de Merino. El spune că nu trebuie umezite nici ele, dar le voi testa pe Valea lui Stan. Aparent, materialul ar ajuta la eliminarea mirosurilor neplăcute, nu provoacă iritații și deși îi spune lână și sunt destul de groase, ar trebui să fie eficiente chiar și vara.
Tura asta am rezistat mult mai bine fizic. Am renunțat chiar și la bețe, mi-am cărat singură echipamentul, dar am terminat-o în mult mai mult timp decât era prevăzut, 7 ore cu tot cu pauze; că doar mă opresc să fotografiez fiecare picătură de ploaie.
Am ajuns în vârf, dar din păcate vizibilitatea era foarte scăzută și ne-am bucurat doar de reușită, nu și de peisaj.
Am dormit la cabană, spațiu care a fost transformat efectiv într-un hotel. Mâncarea este foarte bună, iar prețurile sunt accesibile din punctul meu de vedere.
Mi se mai întâmplă să pierd controlul și să mai am câte un atac de panică, iar concluzia mea este că trebuie să evit să pun presiune pe mine știind că cei din jur nu sunt mulțumiți, sau îmi imaginez eu că nu sunt mulțumiți de viteza sau rezistența mea la drum. Aspectul ăsta mi-a dat o idee să organizez ture spășite prin munți, cu și despre fotografie. Să nu fie vorba despre maratonizarea ieșirilor, ci mai degrabă despre contemplare și timp de a trage în poză ce vezi în jur, fără să incomodezi pe nimeni. Dacă este cineva interesat, lăsați un comentariu.
aici, toate fotografiile pe care le-am făcut și mai jos o selecție.
aici am găsit un articol despre istoria Cabanei Ciucaș și zona detaliată tehnic, la pas
Pentru fotografii și video am folosit Insta 360 One X și Huawei P30 Pro