• Alexandra Carastoian

Când? 13-14 iulie 2020

Cât? 2 zile și o noapte cu petrecanie la Cabana Ciucaș

Ce? Drumeție prin Masivul Ciucaș

Unde? Fabrica de apă Keia, intrarea Valea Berii – Pasul Bratocea, Munții Ciucaș - Vârful Ciucaș (1957m) – Cabana Ciucaș – Valea Berii

Nivel? Mediu spre avansat

Cine? 11 oameni: Alexandra, Cristi, Andrei, Alex, Cristina, Ionuț, Alexandra, Vlad, Sabina, Alina și Marius

Cât? Urcarea de 7h , cu ceva pauze, și 24521 pași și coborârea 1h24



E dificil să scriu despre ceva ce s-a întâmplat cu o săptămână în urmă în condițiile în care între timp am făcut nenumărate alte lucruri și m-am concentrat pe cu totul altceva. Însă Vlad a montat un scurt clip și m-a motivat să mă apuc măcar să editez fotografiile.



De la tura pe Jepii Mici și Mari am mai dat o fugă și prin Canionul 7 scări, însă în afară de fotografii, filmarea cu camera 360 și coborârea în alergare, nu am cu ce mă lăuda. A fost foarte aglomerat, am stat o grămadă de timp la coadă fiindcă, înțeleg, că a primit foarte multă reclamă, iar oamenii s-au îmbulzit să urce multele trepte metalice în pantofiori cu toc, cu punga de semințe în mănuță, echipați total neadecvat, dar au fost și câțiva copilași foarte curajoși pe care i-am văzut din capătul cozii cum atârnă de mănuțe pe scara verticală trăgându-și corpul în sus ca la olimpiade.



Canionul e impresionant, dar a fost o presiune a oamenilor care veneau din urmă, să terminăm mai repede cu fotografiatul și să mărim pasul. Așa că mai bine vă povestesc despre tura în Masivul Ciucaș de săptămâna trecuta.


Drumeția a fost organizată cu caracter privat, a fost un team-building la care m-am lipit și eu cu succes. Am plecat dimineața din București, luni 13 iulie 2020, în jurul orei 7.

Traseul începe la 10km de localitatea Cheia, și am parcurs și prima bucată de drum forestier până in Pasul Bratocea. Am început urcarea pe lângă stâna Bratocea.


În primul articol am primit câteva sfaturi despre ce tip de rucsac să iei când pleci pe munte și eram convinsă că voi cumpăra un Osprey, însă după ce am înapoiat rucsacul mult prea greu de la Decathlon, am dat și o tură printr-un magazin cu produse la mână a doua din Constanța și am găsit o minunăție impermeabilă chinezească, pe care am dat 20 RON. Mi-a ajuns la fix pentru o tură de 2 zile cu tragere pe dreapta la Cabana Ciucaș. Așa că am economisit vreo 450 RON. Dacă aveți timp și vă place scotoceala, recomand magazinele astea. De fiecare dată găsesc ceva util și extrem de ieftin, de multe ori nefolosit sau chiar și cu etichetă.


Vremea a fluctuat și trebuie să insist, dacă plecați pentru prima dată, echipați-vă adecvat. Nu vă luați tricou din bumbac direct pe piele, folosiți material sintetic. Nu reține umezeala și se usucă repede. Încățămintea potrivită este poate cea mai importantă, am scris în articolul anterior ce folosesc eu și sunt foarte mulțumită, dar mie, de data asta, mi-a fost puțin dificil cu șosetele din bumbac. Mi-a scăpat din vedere posibilitatea de umezeală în bocanci, pentru că, deși au o talpă foarte bună și nu alunecă, nu sunt impermeabili, iar vremea nu a fost prietenoasă pe tot parcursul traseului. Chiar și cu o pereche de șosete de rezervă, nu aș fi eliminat aspectul, pentru că a și plouat.


Am ascultat sfatul unui prieten și am cumpărat șosete din lână de Merino. El spune că nu trebuie umezite nici ele, dar le voi testa pe Valea lui Stan. Aparent, materialul ar ajuta la eliminarea mirosurilor neplăcute, nu provoacă iritații și deși îi spune lână și sunt destul de groase, ar trebui să fie eficiente chiar și vara.


Tura asta am rezistat mult mai bine fizic. Am renunțat chiar și la bețe, mi-am cărat singură echipamentul, dar am terminat-o în mult mai mult timp decât era prevăzut, 7 ore cu tot cu pauze; că doar mă opresc să fotografiez fiecare picătură de ploaie.


Am ajuns în vârf, dar din păcate vizibilitatea era foarte scăzută și ne-am bucurat doar de reușită, nu și de peisaj.



Am dormit la cabană, spațiu care a fost transformat efectiv într-un hotel. Mâncarea este foarte bună, iar prețurile sunt accesibile din punctul meu de vedere.


Mi se mai întâmplă să pierd controlul și să mai am câte un atac de panică, iar concluzia mea este că trebuie să evit să pun presiune pe mine știind că cei din jur nu sunt mulțumiți, sau îmi imaginez eu că nu sunt mulțumiți de viteza sau rezistența mea la drum. Aspectul ăsta mi-a dat o idee să organizez ture spășite prin munți, cu și despre fotografie. Să nu fie vorba despre maratonizarea ieșirilor, ci mai degrabă despre contemplare și timp de a trage în poză ce vezi în jur, fără să incomodezi pe nimeni. Dacă este cineva interesat, lăsați un comentariu.


aici, toate fotografiile pe care le-am făcut și mai jos o selecție.

aici am găsit un articol despre istoria Cabanei Ciucaș și zona detaliată tehnic, la pas


Pentru fotografii și video am folosit Insta 360 One X și Huawei P30 Pro



  • Alexandra Carastoian

Când? 20 iunie 2020

Ce? Drumeție in Bucegi

Unde? Bușteni – Jepii Mici – Cabana Caraiman - platou Bucegi – Jepii Mari – Bușteni

Nivel? Mediu spre avansat

Cine? 5 oameni cu voie bună: Alexandra, Cristi, Vlad, Bogdan și Daniel

Cât? 11 ore, cu ceva pauze, și 33646 pași



Scriu acest articol deoarece încerc de fiecare dată când plec undeva, să găsesc un echilibrul între confort, greutate, calitate și preț. La capitolul greutate încă ma zbat și sper să vină în ajutorul cuiva ce am notat mai jos.


În 2019, după o tură de o zi la Babele, Lacul Bolboci și alte câteva puncte bifate cu mașina, o tură cam pe repede înainte, mi-am dorit să încep să fac mai des trasee prin munți, atât din nevoia de a mai vedea natura României, dar și, în egală măsură, pentru a ieși din zona de confort.


În februarie 2020 am urcat la Cabana Curmătura cu Adrian, moderatorul grupului de pe Facebook, Ture scurte pe munte. Pe Adrian, trebuie să recunosc că, îl invidiez pentru câtă forță fizică și mentală și-a cultivat. Urcă pe munți iarna prin zăpadă, în pantaloni scurți și în mânecă scurtă și nu cred că ratează vreun weekend cu ture care se lungesc pe câte doua zile. Urmărind grupul, mi-a crescut interesul, așa că ce scriu aici este cu mulțumsc în față pentru Adrian căruia îi datorez o parte din imbold și curiozitate pentru asta.


Îmi place să călătoresc, însă lucrând pe nave de croazieră în ultimii ani, mi-a luat ceva timp să găsesc motivație pentru a încerca și un altfel de călătorie; una nu confortabilă și care obligă la ceva eforturi fizice și/sau chiar mentale.


Am plecat cu mașina, dimineața, din Bucuresti spre Bușteni, în jurul orei 7. La 9 eram pe traseu. Nu ne-au descurajat ploile anunțate, aveam echipamentul potrivit. Aproape. În cazul meu, rucsacul a fost excepția, pentru că el în sine cântărește prea mult și este mai degrabă potrivit pentru o tură cu cortul, peste noapte, astfel că la sfertul drumului, Cristi m-a descotorosit de povara de pe umeri și am făcut schimb cu al lui, altfel cred că m-aș fi dat bătută și aș fi coborât cu telecabina.


A fost un traseu dificil, dar nu imposibil. Pe marcajele de la intrarea pe traseul de coborâre apare că dificultatea ar fi una ridicată. Mie mi s-a părut mult mai dificilă urcarea decât coborârea, însă factorii cu siguranță au fost amestecați. Am străbătut 3 anotimpuri. A plouat la început, câteva pete de zăpadă, ceață și umezeală pe urcare, soare pe platou și cam mult noroi pe final. Este dificil de pus în cuvinte tot ce am simțit și văzut, sper cu imaginile de mai jos să transpară un fragment. De asemenea îmi este dificil să nu mă opresc din loc in loc și să fotografiez ce văd, de aceea poate în compania mea se vor adăuga lejer 2 ore la traseu.


Am învățat că drona rămâne în rucsac și e mai importantă decât perechea de șosete de rezervă.

Sunt fotograf și am avut cu mine Canon RP cu o lentilă manuală, drona Mavic Air și telefonul.

Telefonul Huawei P30 Pro a fost cel pe care l-am folosit cel mai des. Aș fi putut lăsa lejer Canon-ul acasă. De dronă m-am bucurat, dar am folosit o singură baterie, cu autonomie de aproximativ 20 de minute și a fost suficientă de data asta.


Am cumpărat de pe OLX o pereche de încălțări Viking Invertex Cross cu 350 RON. Achiziția de încălțăminte este o mișcare riscantă pentru mine în general, pentru că sunt puține cele care nu îmi provoacă dureri după aproximativ 8000 de pași, de aceea am ales să am la mine o pereche de adidași de rezervă. Viking nu merg scufundați în apă, nu sunt impermeabili, dar sunt foarte comozi și se lipesc, aproape, de orice suprafață. Am introdus o pereche de branțuri cu spumă cu memorie și nu am fost nevoită să mă schimb, în ciuda celor aproximativ 34000 de pași.


https://www.scandinavianoutdoorgroup.com/viking-invertex-cross/


Îmi place să cumpăr haine din magazine second-hand, de cele mai multe ori le găsesc noi, iar cele cu produse aduse din Germania, sunt poate cele mai ofertante pentru mine. Pantalonii au costat aproximativ 20 de RON și sunt de fitness de la Head. S-au uscat foarte repede și mi-au ținut temperatura corpului constantă.

Mai jos o listă cu ce am avut la mine.

Cu POATE apar lucrurile pe care nu le-am folosit sau le-am folosit foarte puțin, dar în alte condiții mi-ar putea fi utile.

Cu DA, sunt lucrurile pe care le-am folosit și despre care cred că mi-ar fi utile în orice condiții

Cu NU, din păcate pentru Decathlon, voi returna rucsacul.


Așadar:


DA: bețe trekking telescopice (foarte utile, dar aș opta pentru o variantă scumpă, dar usoară, cum sunt cele din carbon)

DA: ochelari de ceață/soare

DA: polar

DA: fes/eșarfă polar (mi-a folosit sus lângă cabană, unde bătea vântul). Varianta din link-ul de mai jos îmi este utilă pentru că am părul lung și de obicei îl țin prins în coadă

https://www.decathlon.ro/guler-schi-firstheat-negru-id_8318100.html


DA: maiou de schimb (chiar dacă am optat pentru material sintetic care facilitează uscarea rapidă, am ales să mă schimb la pauza de masă)

DA: tricou de schimb

DA: bluză cu mânecă lungă subțire (când polarul devine prea gros)

DA: geacă ușoară de ploaie (cumpărată cu 15 ron dintr-un magazin cu haine la mâna a doua, trebuie să recunosc că a fost cea mai bună achiziție pe care am făcut-o vreodată, raport calitate-preț)

https://www.regatta.com/womens-montegra-ii-reflective-stretch-waterproof-jacket-neon-pink-beetroot/


DA: 1 Mavic Air + telecomandă + 3 baterii

DA: 1 rezervor apă Forclaz (cei 2 litri de apă mi-au ajuns la fix, deși puteam umple pe drum de la râu din 2, 3 locuri)

https://www.decathlon.ro/rezervor-apa-trek-500-2l--id_8493245.html


DA: pachet cu mancare (2 sandvișuri, deși puteam doar cu unul + napolitane + ciocolată + energizant + migdale)

DA: prosop de față, foarte mic și absorbant

DA: șervețele umede

DA: dezinfectant

DA: cremă cu factor ridicat de protecție

DA: mică trusă cu medicamente și plasturi

DA: o pereche de mănuși din piele, dar aș opta pentru o pereche de mănuși mai puțin pretențioase, mi s-au înnegrit palmele și le-am umplut de rugină


POATE: o pereche de adidași ușori (puteau rămâne la mașină)

POATE: o pereche de parazăpezi

https://www.decathlon.ro/parazapezi-crosshunt-100-w-id_8396600.html


POATE: Canon RP + obiectiv Lensbaby Sweet 35 + acumulator rezervă

POATE: frontală

https://www.decathlon.ro/lanterna-frontala-onnight-250-id_8572868.html


POATE: o pereche de pantaloni de schimb cu fermoar (cei care se fac și scurți și lungi)

POATE: o pereche de șosete (m-am schimbat la final de tură, deci ar fi putut rămâne la mașină)

POATE: husă de ploaie pt rucsac (mai degrabă aș alege un rucsac impermeabil și mult mai ușor)

POATE: eșarfă polar (nu mi-a fost utilă în tura asta)


NU: rucsac https://www.decathlon.ro/rucsac-travel-500--id_8383138.html


  • Alexandra Carastoian


If you are a traveler who likes to visit cities which are less known internationally, then, Constanta, historically known as Tomis, is for sure one of those cities. A must, to your bucket list.

Situated in the Dobrogea region, on the Black Sea’s coast in Romania, Constanta is the oldest inhabited city in Romania and one of the most populated cities in the country. A place where locals enjoy sunbathing in the summer and stay indoors in the winter. We are terrified with the wind during winters, it can be quite harsh. That is why I believe visiting Constanta during Spring or Autumn is ideal because summers can get quite crowded.


Read the rest here on Travelista